(français)

Etimologie

Atestat în 1190; din chambre („cameră”) + -ier.

Pronunție

  • AFI: /ʃɑ̃.bʁi.je/


Substantiv

chambrier m., chambriers pl.

  1. (ist.) șambelan
  2. (astăzi înv.) camerist

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe