cameră
Vezi și : camera, Camera, caméra, càmera, câmera |
Etimologie
Din italiană camera < latină camera.
Pronunție
- AFI: /'ka.me.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului cameră | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cameră | camere |
Articulat | camera | camerele |
Genitiv-Dativ | camerei | camerelor |
Vocativ | camero | camerelor |
- încăpere într-o clădire.
- Apartament cu două camere.
- nume dat unor încăperi cu destinație specială.
- spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși.
- tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
încăpere în interiorul unei case
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului cameră | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cameră | camere |
Articulat | camera | camerele |
Genitiv-Dativ | camerei | camerelor |
Vocativ | camero | camerelor |
- (urmat de determinări) parte componentă a organului legislativ în unele țări.
- S-au convocat camerele reunite ale parlamentului.
Sinonime
- 1: (pol.) adunare legislativă
organ legislativ al parlamentului
|