chameau

franceză

(français)

Etimologie

Din latină camelus < greacă antică κάμηλος (kámēlos). De origine semitică.

Pronunție

• AFI: /ʃa.mo/

Substantiv

chameau m., chameaux pl.

1. (zool.) cămilă

   Le chameau est originaire de l'Asie centrale et sert de bête de somme.

2. (zool.) (spec.) bactriană
3. (fig. și fam.) persoană rea și dezagreabilă

   Ah, le chameau!

Sinonime

• 1: (zool.) (poetic) vaisseau du désert

Cuvinte derivate

• chamelée
• chamelet
• chamelle
• chamellerie
• chamelier
• chamelon

Cuvinte compuse

• chameau de Bactriane
• notodonte chameau

Cuvinte apropiate

• camélidé
• camélien

Vezi și

• dromadaire

Etimologie

După neerlandeză kameel.

Substantiv

chameau m., chameaux pl.

1. (mar.) cămilă

Anagrame

• échauma

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire