rău
Etimologie
Din latină reus „acuzat, vinovat”.
Pronunție
- AFI: /rəw/
Adjectiv
Declinarea adjectivului rău | ||
Singular | Plural | |
Masculin | rău | răi |
Feminin | rea | rele |
Neutru | rău | rele |
- care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive.
- (adesea substantivat) care face, în mod obișnuit, neplăceri altora.
- care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui.
- care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit.
- (despre copii) neascultător, răsfățat, răzgâiat.
- neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică.
- (despre vorbe) care supără, care jignește; (p.ext.) urât.
- (despre viață, trai etc.) neliniștit, apăsător, chinuit.
- (despre vești) care anunță un necaz, o supărare; neplăcut.
- care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său.
- care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; care prezintă unele defecte, unele imperfecțiuni.
- (despre organele corpului) care nu funcționează normal; bolnav; (despre funcții fiziologice) care nu se desfășoară normal.
- (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) uzat, rupt, stricat.
- (despre băuturi) neplăcut la gust, prost pregătit.
- (despre bani) care nu are curs, ieșit din circulație; fals.
- (despre meseriași, artiști etc.) neîndemânatic, incapabil, nepriceput.
- nesatisfăcător; dăunător.
- (despre vreme) urât; nefavorabil.
- (în superstiții) prevestitor de rele; nefast, nenorocos.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- De rea-credință = incorect, necinstit, rău intenționat.
Expresii
- Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte
- Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit
- A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva)
- A-și face sânge rău (sau inimă, voie rea) = a se necăji, a fi mâhnit
- A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
Traduceri
contrar binelui
Adverb
- așa cum nu trebuie; nepotrivit, greșit, cu defecte.
- neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect.
- neplăcut, supărător, nesatisfăcător.
- incomod, neconfortabil.
- neplăcut, dezagreabil.
- neconform cu părerile, cu gusturile cuiva.
- puternic, tare; foarte.
Expresii
- A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viață grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii
- A sta rău = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sărac
- A-i ședea rău (ceva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol
- A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = a fi sau a se simți bolnav
- A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etc.; a leșina
- A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri
- A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului rău | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rău | rele |
Articulat | răul | relele |
Genitiv-Dativ | răului | relelor |
Vocativ | răule | relelor |
- ceea ce aduce nemulțumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns.
- boală, suferință.
- ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral.
- (la pl.) pozne, nebunii copilărești.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu părere de rău = cu regret.
- A rău = a nenorocire.
- (loc.prep.) De răul (cuiva) = din cauza (răutății) cuiva.
Expresii
- A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute
- Uita-te-ar relele!, = formulă glumeață prin care se urează cuiva noroc și fericire
- A vorbi de rău (pe cineva) = a ponegri (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online