română

Etimologie

Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chelar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chelar chelari
Articulat chelarul chelarii
Genitiv-Dativ chelarului chelarilor
Vocativ chelarule chelarilor
  1. persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe