chercheur
(français)
Etimologie
Din verbul chercher („a căuta”) + -eur.
Pronunție
- AFI: /ʃɛʁ.ʃœʁ/
Substantiv
chercheur m., chercheurs pl.
- căutător
- Chercheur d'or.
- (șt.) cercetător
- (înv., astron.) lunetă astronomică mică
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Adjectiv
Declinarea adjectivului chercheur | ||
Singular | Plural | |
Masculin | chercheur | chercheurs |
Feminin | chercheuse | chercheuses |
- care caută
- Missile à tête chercheuse.