lunetă
Etimologie
Din franceză lunette.
Pronunție
- AFI: /lu'ne.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului lunetă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lunetă | lunete |
Articulat | luneta | lunetele |
Genitiv-Dativ | lunetei | lunetelor |
Vocativ | lunetă | lunetelor |
- instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate.
- dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung.
- element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online