chircitură

română

Etimologie

Din a (se) chirci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /kir.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului chircitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chircitură	chircituri
Articulat	chircitura	chirciturile
Genitiv-Dativ	chirciturii	chirciturilor
Vocativ	chircitură	chirciturilor

1. (pop.) ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online