plantă
Vezi și : planta, plântă |
Etimologie
Din latină planta. Confer franceză plante.
Pronunție
- AFI: /ˈplan.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului plantă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plantă | plante |
Articulat | planta | plantele |
Genitiv-Dativ | plantei | plantelor |
Vocativ | planto | plantelor |
- (bot.) nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; (p.restr.) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului.
- Animale și plante.
- (anat.) față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
organisme vegetale
|
|
față inferioară a piciorului
|
Etimologie
Din planta.
Pronunție
- AFI: /planˈtə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru planta.