Etimologie

Origine incertă. Pare derivare la sârbo-croată kyselű („acru”) (confer chiseliță), confer slavă (veche) *kisnǫti, sârbo-croată kisnuti („a se acri”) (Berneker 687), bulgară kislovat („acru” )(Graur, BL, IV, 73), rusă kislovatyĭ (Scriban).

Legătura cu turcă kisni („ciudat”) (Șeineanu, dicț.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat („acru”), cu sârbo-croată, bulgară čudnovat, čudnovit („ciudat, straniu”). Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (varianta cisnova), verb (Banat, a se beteji).

Pronunție

  • AFI: /kis.noˈvat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
chisnovat
Singular Plural
Masculin chisnovat chisnovați
Feminin chisnovată chisnovate
Neutru chisnovat chisnovate
  1. (reg.) poznaș, glumeț, comic.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
chisnovat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chisnovat chisnovați
Articulat chisnovatul chisnovații
Genitiv-Dativ chisnovatului chisnovaților
Vocativ chisnovatule chisnovaților
  1. (reg.) om poznaș, glumeț, comic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe