Etimologie

Din chiul + sufixul -angiu. Confer turcă külâhçi.

Pronunție

  • AFI: /kju.lanˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiulangiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiulangiu chiulangii
Articulat chiulangiul chiulangiii
Genitiv-Dativ chiulangiului chiulangiilor
Vocativ chiulangiule chiulangiilor
  1. (fam.) persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe