chiureta

română

Etimologie

Din franceză cureter.

Pronunție

• AFI: /kju.reˈta/

Verb

Conjugarea verbului chiureta
Infinitiv	a chiureta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chiuretez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chiureteze
Participiu	chiuretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave).

Cuvinte derivate

• chiuretare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online