curăța
Etimologie
Din curat.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) curăța | |
Infinitiv | a (se) curăța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) curăț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) curețe |
Participiu | curățat |
Conjugare | I |
I.
- (v.tranz. și refl.) a face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
- Curăț murdăria de pe jos.
- (v.tranz.) a îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
- Ea curăță un fruct de coajă.
- (v.tranz. și refl.) a (se) vindeca de o boală (de piele).
- (v.tranz.) a îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
- Curăț praful.
- A curăța un obiect de murdărie.
II.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
- (v.refl.) (în limbajul bisericesc) a se mântui, a se purifica.
- (v.tranz.) (fam.) a omorî.
- (v.refl.) a muri.
- (v.tranz. și refl.) a face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a deretica
|
|