cianura

română

Etimologie

Din franceză cyanurer.

Pronunție

• AFI: /ʧi.a.nu'ra/

Verb

Conjugarea verbului cianura
Infinitiv	a cianura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cianurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cianureze
Participiu	cianurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supune minereurile operației de cianurare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aruncai
• ricanau

Referințe

• DEX '98 via DEX online