cifru
română
Etimologie
Din franceză chiffre (refăcut după cifră).
Pronunție
- AFI: /'ʧi.fru/
Substantiv
Declinarea substantivului cifru | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cifru | cifruri |
Articulat | cifrul | cifrurile |
Genitiv-Dativ | cifrului | cifrurilor |
Vocativ | cifrule | cifrurilor |
- sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete.
- combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online