cimili

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʧi.mi'li/

Verb

Conjugarea verbului cimili
Infinitiv	a cimili
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cimilesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cimilească
Participiu	cimilit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a spune, a face sau a interpreta cimilituri.

Cuvinte derivate

• cimilitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online