interpreta
Etimologie
Din franceză interpréter < latină interpretari.
Pronunție
- AFI: /in.ter.pre'ta/
Verb
Conjugarea verbului interpreta | |
Infinitiv | a interpreta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
interpretez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să interpreteze |
Participiu | interpretat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi).
- a reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o [bucată] muzicală.
- A interpretat un rol într-o piesă.
Sinonime
Cuvinte derivate
- interpret, interpretă
- interpretabil
- interpretare
- interpretativ
- interpretor
- reinterpreta
- reinterpretare
Traduceri
a înțelege; a analiza
|
|