ciorpac

română

Etimologie

Din rusă черпакь, чорпакь (čerpak', čorpak').

Pronunție

• AFI: /ʧorˈpak/

Substantiv

Declinarea substantivului ciorpac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciorpac	ciorpace
Articulat	ciorpacul	ciorpacele
Genitiv-Dativ	ciorpacului	ciorpacelor
Vocativ	ciorpacule	ciorpacelor

1. unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeț de plasă cu coadă și folosită de obicei la scoaterea din apă a peștelui prins cu alte unelte; minciog.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online