Etimologie

Din rusă черпакь, чорпакь (čerpak', čorpak').

Pronunție

  • AFI: /ʧorˈpak/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciorpac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciorpac ciorpace
Articulat ciorpacul ciorpacele
Genitiv-Dativ ciorpacului ciorpacelor
Vocativ ciorpacule ciorpacelor
  1. unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeț de plasă cu coadă și folosită de obicei la scoaterea din apă a peștelui prins cu alte unelte; minciog.


Traduceri

Referințe