cirtă
Etimologie
Din slavă (veche) črŭta.
Pronunție
- AFI: /'ʧir.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului cirtă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cirtă | cirte |
Articulat | cirta | cirtele |
Genitiv-Dativ | cirtei | cirtelor |
Vocativ | cirtă | cirtelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online