Etimologie

Din ciur + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧuˈrar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciurar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciurar ciurari
Articulat ciurarul ciurarii
Genitiv-Dativ ciurarului ciurarilor
Vocativ ciurarule ciurarilor
  1. persoană care face sau vinde ciururi.


Traduceri

Anagrame

Referințe