ciur

română

Etimologie

Din latină cibrum (= cribum).

Pronunție

• AFI: /ʧur/

Substantiv

Declinarea substantivului ciur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciur	ciururi
Articulat	ciurul	ciururile
Genitiv-Dativ	ciurului	ciururilor
Vocativ	ciurule	ciururilor

1. unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. sită.
2. cantitate de material câtă încape într-un ciur.
3. unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc.
4. ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează.
5. una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare.

Cuvinte derivate

• ciurar
• ciurel
• ciurui

Expresii

• A vedea ca prin ciur = a vedea neclar
• A trece(sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență
• A căra(sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• c-uri

Referințe

• DEX '98 via DEX online