clăncăi

română

Etimologie

Din clanc + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /klən.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului clăncăi
Infinitiv	a clăncăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clăncăie
Participiu	clăncăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre două obiecte) a produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor.

Cuvinte derivate

• clăncăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calcani
• calcina
• încalcă

Referințe

• DEX '98 via DEX online