clătinătură

română

Etimologie

Din a clătina + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /klə.ti.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clătinătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clătinătură clătinături
Articulat clătinătura clătinăturile
Genitiv-Dativ clătinăturii clătinăturilor
Vocativ clătinătură clătinăturilor
  1. mișcare (usoară) într-o parte și într-alta.
  2. mișcare, deplasare șovăitoare.


Traduceri

Referințe