claca

română

Etimologie

Din franceză claquer.

Pronunție

• AFI: /kla'ka/

Verb

Conjugarea verbului claca
Infinitiv	a claca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clachez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clacheze
Participiu	clacat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre sportivi) a suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort.

Cuvinte derivate

• clacare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calcă

Referințe

• DEX '98 via DEX online