clerk
(English)
Etimologie
Din engleză medie clerc, care provine din engleză veche clerc < latină târzie clēricus („preot, cleric”, prin generalizare și „intelectual, savant”).
Inevitabil din greacă antică κληρικός (klērikós, „clerical”), din κλῆρος (klêros, „moștenire; lot, parcelă”).
Pronunție
Substantiv
clerk, pl. clerks
- funcționar, secretar, birocrat
- John worked as a law clerk.
- (bis.) cleric
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Omofone
Verb
| Conjugarea verbului to clerk | |
| Infinitiv | to clerk |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
clerks |
| Trecut simplu | clerked |
| Participiu trecut | clerked |
| Participiu prezent | clerking |
- a fi funcționar
- The law school graduate clerked for the supreme court judge for the summer.