clero

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie clerus < greacă antică κληρος (kliros).

Pronunție

• AFI: /'klɛro/

Substantiv

clero m., cleri pl.

1. cler
2. preoțime

Sinonime

• chiesa

Antonime

• laicato

Cuvinte derivate

• clericale
• clerico

Expresii

• cloro al clero

Referințe

• Treccani.it

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină clēricus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

clero m., cleros pl.

1. cler

Cuvinte derivate

• clerical
• clérigo

Locuțiuni

• clero secular
• clero regular
• baixo clero
• alto clero

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie clerus < greacă antică κληρος (kliros).

Pronunție

• AFI: /'kle.ro/

Substantiv

clero m., cleros pl.

1. cler

Cuvinte derivate

• clerecía
• clerical
• clericalismo
• clericato
• clerigalla
• clérigo