preoțime

română

Etimologie

Din preot + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /pre.oˈʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului preoțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	preoțime	invariabil
Articulat	preoțimea	invariabil
Genitiv-Dativ	preoțimii	invariabil
Vocativ	preoțime	invariabil

1. tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• emetropi

Referințe

• DEX '98 via DEX online