clorurare

română

Etimologie

Din a clorura.

Pronunție

• AFI: /klo.ru'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului clorurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorurare	clorurări
Articulat	clorurarea	clorurările
Genitiv-Dativ	clorurării	clorurărilor
Vocativ	clorurare	clorurărilor

1. reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online