organic
Etimologie
Din latină organicus, franceză organique.
Pronunție
- AFI: /or'ga.nik/
Adjectiv
Declinarea adjectivului organic | ||
Singular | Plural | |
Masculin | organic | organici |
Feminin | organică | organice |
Neutru | organic | organice |
- care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
- care are structura unui organism, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
- care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
- fundamental.
- (și adv.) (și adv.; despre relații, legături) analog legăturii care unește părțile unui organism; indisolubil.
- (despre substanțe, materii, etc.) care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online