cnocauta

română

Etimologie

Din cnocaut.

Pronunție

• AFI: /kno.ka.uˈta/

Verb

Conjugarea verbului cnocauta
Infinitiv	a cnocauta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cnocautez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cnocauteze
Participiu	cnocautat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (ieșit din uz) a-și învinge adversarul prin cnocaut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online