adversar
română
Etimologie
Din franceză adversaire < latină adversarius.
Pronunție
- AFI: /ad.ver'sar/
Substantiv
Declinarea substantivului adversar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | adversar | adversari |
Articulat | adversarul | adversarii |
Genitiv-Dativ | adversarului | adversarilor |
Vocativ | adversarule | adversarilor |
- persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic.
- (sport) partener de întrecere.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
concurent
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online