coclauri

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kokˈla.urʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	coclauri
Articulat	invariabil	coclaurile
Genitiv-Dativ	invariabil	coclaurilor
Vocativ	invariabil	coclaurilor

1. locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crucialo

Referințe

• DEX '98 via DEX online