Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Traduceri în alte limbi

română

Etimologie

Din latină locus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
loc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ loc locuri
Articulat locul locurile
Genitiv-Dativ locului locurilor
Vocativ locule locurilor
  1. punct, porțiune determinată în spațiu.
  2. (pop.) bucată de pământ (cultivabil).
  3. regiune; ținut; (p.ext.) țară.
  4. așezare omenească, localitate; regiunea, țara, localitatea în care s-a născut cineva.
  5. spațiu ocupat de cineva sau de ceva.
  6. pasaj într-o scrisoare; publicație în care a apărut un anumit lucru.
  7. slujbă, post; funcție.
  8. situație socială a cuiva; (p.gener.) situație.
  9. moment potrivit; prilej, ocazie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere
  • A-i sta cuiva mintea în loc, = se spune când cineva se află în fața unui lucru de neînțeles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea
  • A sta pe loc = a se opri (din mers)
  • La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei
  • A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
  • A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu
  • (fam.) La loc comanda (sau mișcarea) = se spune pentru a reveni asupra unei dispoziții ( sau asupra unei mișcări greșite)
  • La un loc = împreună, laolaltă
  • Până într-un (sau la un) loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare
  • În (sau peste) tot locul = pretutindeni
  • Din loc în loc (sau dintr-un loc într-altul) = a) de colo până colo, încoace și încolo; b) din distanță în distanță, ici și colo
  • Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri
  • A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva
  • A nu-și (mai) afla (sau găsi) locul sau a nu-l (mai) ține (sau încăpea) pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit
  • A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri
  • A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște
  • A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
  • A muta din loc = a duce în altă parte
  • (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întâmplat ceva (pentru a face cercetări)
  • O palmă de loc = o distanță mică
  • (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se află cineva
  • A lua loc = a se așeza
  • Ia loc! = șezi!
  • A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate
  • A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva
  • (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine
  • (A se pune) în locul cuiva = (a se închipui) în situația cuiva (pentru a-l putea înțelege)
  • A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca
  • A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit
  • A avea loc = a se întâmpla, a se produce
  • Din capul locului = de la început
  • În loc de... sau în locul..., = se spune pentru a arăta o înlocuire, o substituire
  • În loc să... (sau de a...) = se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc


Traduceri

Anagrame

Referințe