română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ko.ko'li/


Verb


Conjugarea verbului
cocoli
Infinitiv a cocoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cocolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cocolească
Participiu cocolit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a înfofoli.
  2. (v.tranz.) a îngriji pe cineva în mod exagerat.
  3. (v.refl.) a se complăcea în alintări; a se alinta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe