coechipier

română

Etimologie

Din franceză coéquipier.

Pronunție

• AFI: /ko.e.ki.pi'er/

Substantiv

Declinarea substantivului coechipier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coechipier	coechipieri
Articulat	coechipierul	coechipierii
Genitiv-Dativ	coechipierului	coechipierilor
Vocativ	coechipierule	coechipierilor

1. membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.

Cuvinte derivate

• coechipieră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online