română

Etimologie

Din franceză coéquipier.

Pronunție

  • AFI: /ko.e.ki.pi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
coechipier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coechipier coechipieri
Articulat coechipierul coechipierii
Genitiv-Dativ coechipierului coechipierilor
Vocativ coechipierule coechipierilor
  1. membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe