coechipieră

română

Etimologie

Din coechipier.

Pronunție

• AFI: /ko.e.ki.pi'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului coechipieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coechipieră	coechipiere
Articulat	coechipiera	coechipierele
Genitiv-Dativ	coechipierei	coechipierelor
Vocativ	coechipiero	coechipierelor

1. membră a unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, [[considerat]ă] în raport cu ceilalți membri ai echipei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online