română

Etimologie

Din coechipier.

Pronunție

  • AFI: /ko.e.ki.pi'e.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coechipieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coechipieră coechipiere
Articulat coechipiera coechipierele
Genitiv-Dativ coechipierei coechipierelor
Vocativ coechipiero coechipierelor
  1. membră a unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, [[considerat]ă] în raport cu ceilalți membri ai echipei.


Traduceri

Referințe