cofano

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cophĭnus < greacă κόϕινος (kófinos).

Pronunție

• AFI: /'kɔfano/

Substantiv

cofano m., cofani pl.

1. capotă

Cuvinte derivate

• cofana
• cofanaio
• cofanatura
• cofanetto
• cofanista
• reggicofano

Referințe

• Treccani.it