coinculpat

română

Etimologie

Din franceză coinculpé.

Pronunție

• AFI: /ko.in.kulˈpat/

Substantiv

Declinarea substantivului coinculpat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coinculpat	coinculpați
Articulat	coinculpatul	coinculpații
Genitiv-Dativ	coinculpatului	coinculpaților
Vocativ	coinculpatule	coinculpaților

1. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.

Cuvinte derivate

• coinculpată

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online