Etimologie

Din colind + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /ko.lin'deʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
colindeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colindeț colindețe
Articulat colindețul colindețele
Genitiv-Dativ colindețului colindețelor
Vocativ colindețule colindețelor
  1. (pop.) colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; (p.gener.) (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor.

Expresii

  • A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul


Traduceri

Anagrame

Referințe