colindeț

română

Etimologie

Din colind + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /ko.lin'deʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului colindeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colindeț	colindețe
Articulat	colindețul	colindețele
Genitiv-Dativ	colindețului	colindețelor
Vocativ	colindețule	colindețelor

1. (pop.) colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; (p.gener.) (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor.

Expresii

• A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotelind

Referințe

• DEX '98 via DEX online