colocatar

română

Etimologie

Din franceză colocataire.

Pronunție

• AFI: /ko.lo.ka'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului colocatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colocatar	colocatari
Articulat	colocatarul	colocatarii
Genitiv-Dativ	colocatarului	colocatarilor
Vocativ	colocatarule	colocatarilor

1. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.

Cuvinte derivate

• colocatară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online