temei

română

Din slavă (veche) temelĩ.

Declinarea substantivului temei
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temei	temeiuri
Articulat	temeiul	temeiurile
Genitiv-Dativ	temeiului	temeiurilor
Vocativ	temeiule	temeiurilor

lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază.
motiv, pricină, cauză; prilej.
(pop.) toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp).
Temeiul nopții.
(înv.) grosul unei armate.

(loc.adj.) De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important.
Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv.
(loc.adj. și adv.) Cu temei =
- întemeiat; solid.
- (care este) de-a binelea, temeinic.