combinagiu
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kom.bi.naˈʤiw/
Substantiv
Declinarea substantivului combinagiu | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | combinagiu | combinagii |
Articulat | combinagiul | combinagiii |
Genitiv-Dativ | combinagiului | combinagiilor |
Vocativ | combinagiule | combinagiilor |
- (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online