fel

română

Etimologie

Din maghiară féle.

Pronunție

• AFI: /fel/

Substantiv

Declinarea substantivului fel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fel	feluri
Articulat	felul	felurile
Genitiv-Dativ	felului	felurilor
Vocativ	felule	felurilor

1. posibilitate de a fi, de a acționa etc.
2. soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs).
3. (reg.) chef, poftă.
4. obicei, datină, tradiție.
5. sortiment de mâncare sau de băutură.

Cuvinte derivate

• altfel
• astfel
• defel
• feluri
• felurime

Locuțiuni

• (loc.adj.) Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit.
• (loc.adv.) Nici un fel de... = deloc.
• La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma.

Expresii

• De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie
• De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din..
• În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva
• Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară..
• A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elf

Referințe

• DEX '98 via DEX online