complementarism

română

Etimologie

Din franceză complémentarisme.

Pronunție

• AFI: /kom.ple.men.ta'rism/

Substantiv

Declinarea substantivului complementarism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complementarism	invariabil
Articulat	complementarismul	invariabil
Genitiv-Dativ	complementarismului	invariabil
Vocativ	complementarismule	invariabil

1. (fil.) teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online