teză

română

Etimologie

Din franceză thèse < latină thesis.

Pronunție

• AFI: /'te.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului teză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teză	teze
Articulat	teza	tezele
Genitiv-Dativ	tezei	tezelor
Vocativ	teză	tezelor

1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc.
2. (fil.) idee, propoziție care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raționaliste de tip kantian) sau al unei contradicții de tip dialectic (în filozofiile hegeliană și marxistă).
3. lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen.

Cuvinte derivate

• tezism
• tezist

Cuvinte compuse

• teză de licență, teză de doctorat

Locuțiuni

• (loc.adv.) (înv.) În teză generală = în general.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online