completitudine
română
Etimologie
Din franceză complétude.
Pronunție
- AFI: /kom.ple.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului completitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | completitudine | invariabil |
| Articulat | completitudinea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | completitudinii | invariabil |
| Vocativ | completitudine | invariabil |
- (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online