regulă

Vezi și : regula

română

Etimologie

Din latină regula, italiană regola (cu unele sensuri după franceză règle).

Pronunție

• AFI: /ˈre.gu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului regulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	regulă	reguli
Articulat	regula	regulile
Genitiv-Dativ	regulii	regulilor
Vocativ	regulă	regulilor

1. normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept.
2. mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune.
3. obicei, linie de conduită, principiu conducător.
4. rânduială, ordine; regularitate.
5. (pop.) menstruație.

Cuvinte derivate

• neregulă

Cuvinte compuse

• regulă de trei
• regulă de trei simplă
• regulă de trei compusă

Locuțiuni

• (loc.adv.) De regulă = de obicei, în mod obișnuit.
• În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine.
• În toată regula = după toate regulile, în lege.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din regula.

Pronunție

• AFI: /re.guˈlə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru regula.

Anagrame

• agerul
• alegru
• reglau

Referințe

• DEX '98 via DEX online