comuniantă

română

Etimologie

Din comuniant.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'an.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului comuniantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comuniantă	comuniante
Articulat	comunianta	comuniantele
Genitiv-Dativ	comuniantei	comuniantelor
Vocativ	comunianto	comuniantelor

1. persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contaminau

Referințe

• DEX '98 via DEX online