română

Etimologie

Din latină conclūdere (după închide).

Pronunție

  • AFI: /kon'ki.de/


Verb


Conjugarea verbului
conchide
Infinitiv a conchide
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conchid
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conchidă
Participiu conchis
Conjugare III
  1. (v.tranz. și intranz.) a trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.
    Vorbitorul a conchis astfel...

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe