concitadin

română

Etimologie

Din italiană concitadino.

Pronunție

• AFI: /kon.ʧi.taˈdin/

Substantiv

Declinarea substantivului concitadin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concitadin	concitadini
Articulat	concitadinul	concitadinii
Genitiv-Dativ	concitadinului	concitadinilor
Vocativ	concitadinule	concitadinilor

1. persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean.

Cuvinte derivate

• concitadină

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online